marți, 24 martie 2009

Viziuni infricosatoare

Conform GSP , potentul om de afaceri Robert Negoita a declarat ca, in caz de calificare la Mondiale, fiecare jucator al Nationalei va primi in dar de la acesta cite un apartament.  
Frica mi-e ca aceste apartamente sint cele ce fac parte din ansamblul rezidential din apropierea gropii Glina. Pai la asa oferta probabil tricolorii vor spune "pas" propunerii. Sa nu spuna cumva "pas" si dorintei de calificare!

Un post interesant despre cartierul rezidential la care faceam referire, de unde mi-am permis sa culeg si aceasta fotografie. Multam' Juvo!

Tupeu mental de politician

Crin Antonescu, proaspat presedinte al PNL: "Basescu si Liiceanu, modele false" (Cotidianul)

Cu Basescu se poate trage de bracinari, sint oameni politici si se pot pupa sau isi pot da in cap ori de cite ori vor. Dar nu inteleg in ce calitate s-a luat de Gabriel Liiceanu. Singurul motiv pare a fi faptul ca singurii sai partizani sint (si vor fi) Gadea si Stan de la Antena 3, unde a fost facuta aceasta "desteapta" observatie.

Nu mai spun ce ridicari in slavi au fost la adresa lui Iliescu.

Cum naiba sa nu-ti vina de nervi sa mergi sa-l mai votezi odata pe Basescu ? Sau sa nu votezi deloc.

luni, 23 martie 2009

Dupa 19 ani - Propuneri de interventie sovietica

Multe solicitari de interventie armata sovietica s-au derulat incepind cu 22 decembrie 1989 seara.Acestea au continuat si pe parcursul urmatoarelor zile. Motivul principal: neutralizarea teroristilor. Cereri s-au facut atit la TVR cit si din biroul ministrului apararii nationale.
Nu cunoastem motivle pentru care acestea nu s-au materializat. Sa spunem ca nu acordam incredere unor relatari cu privire la intilnirea dintre un ofiter al armatei romane si un cap de coloana sovietica pe podul de la Sculeni Iasi. Nici de indemnul generalului Gusa: "Nu trece nimeni! Muriti pe brazda!"
Poate ca aceasta interventie solicitata de rusofili ar fi avut loc daca nu ar fi existat un singur impediment. Interventia s-ar fi facut in baza Pactului de la Varsovia unde din partea romana semnasera Ceausescu, Milea si Gusa. Primul era disparut (debarcat), al doilea mort. Iar Gusa a fost impotriva.

Sovieticii l-au gasit pe generalul Gusa inclusiv in biroul din Comitetul Central unde isi gasise provizoriu un post de comanda, alaturi de Iulian Vlad si o droaie de revolutionari. Imaginile filmate atunci au primit titlul de "Noaptea generalilor". Din pacate jocurile se faceau altundeva.

Secventele de mai jos prezinta acest telefon.

sâmbătă, 21 martie 2009

Week-end cu PNL

Pentru ca ori de cite ori, incercind sa vad stirile pe Realitatea TV, am nimerit la dezbateri, mese rotunde si alte discutii despre Congresul PNL, nu pot sa remarc urmatoarele:
- interesul excesiv al canalelor media (in special Realitatea TV si Antena 3) pentru acest eveniment, mai ales ca un ultim sondaj de opinie, cu referire directa la optiunile electoratului roman pentru Parlamentul European, da PNL-ului locul al 4-lea, dupa PDL, PSD si Elena Basescu (!!).
- popularizarea excesiva a acestui Congres (si indirect al noului presedinte al PNL - Crin Antonescu) ma duce invariabil la ideea ca lupta din iarna pentru Presedintia Romaniei va fi acerba la nivel mediatic.
- Congresul nu a adus de fapt o reforma (de substanta sau macar de idei) in PNL, fiind doar un prilej de rafuieli intre Calin Popescu Tariceanu si Crin Antonescu (fostul si noul presedinte). Dovada stau huiduielile cu care au fost primite atacurile acolitilor lui Tariceanu la adresa lui Antonescu si invers.
- nu putea exista o tendinta care sa induca o miscare de reforma cit timp si vechiul si noul presedinte al PNL nu au gasit de cuviinta in discursuri decit sa se rafuiasca cu Traian Basescu, dictator, nereformist si nesuferit.
- s-a creat ideea ca fara banii lui Dinu Patriciu (care nu este membru PNL!) acest partid ar capota in cel mai scurt timp. In discursuri s-au ridicat osanale atit lui cit si lui Viorel Catarama. Bine a mai ajuns PNL-ul, un partid care sa reziste datorita banilor si nu datorita popularitatii doctrinei sale. 
- n-am putut sa nu observ cine a fost membrul de onoare al PNL din prezidiu (in fapt considerat ad-hoc la astfel de evenimente ca "etalon moral al partidului"). Chiar epigramistul Quintus, turnator dovedit la Securitate. Imaginea vorbeste de la sine.

In incheiere, doua observatii privind ecourile acestui Congres:
- Ion Iliescu declara urmatoarele: "Am cele mai bune pareri despre Crin Antonescu, este un om inteligent, un nobil intelectual. Cred ca da o nota atractiva partidului. Probabil Crin Antonescu si Ludovic Orban vor face un cuplu reusit. Ii felicit si le urez succes." Iar Victor Ponta declara si el ca "de acum incolo vom discuta pe fata cu PNL, nu ca inainte". Intr-un fel ne-am lamurit cine au fost artizanii scoaterii PD-ului din Guvern si cine a condus de fapt tara in ultimii doi ani.
- Relu Fenechiu, imbatat probabil de succesele din afaceri pe care le va avea avind spatele acoperit de Crin Antonescu, l-a declarat pe acesta din urma un adevarat "Barack Obama al PNL". Ca sa fac o gluma rasista, nici daca se minjeste Crin pe fata cu crema de ghete neagra, nu-l poate egala pe presedintele SUA.

Cam acesta a fost "week-end-ul PNL", nereusit si inutil din toate punctele de vedere. De luni, la munca, ba penelistilor! 

vineri, 20 martie 2009

Banda !

Catalin Tolontan posteaza pe blogu-i personal un articol intitulat: "Banda de care nu scapam". Nu sariti asa, stiu la ce v-a dus mintea dar nu e adevarat. Catalin se referea la banda stresanta din josul ecranului pe care curg debilitati trimise prin sms in timpul meciurile de fotbal transmise de Antena1 si Gsptv.
Mi-am exprimat parerea ca ar fi fost mult mai bine sa ne povesteasca de "banda de hoti din FRF si LPF". De care nu mai scapam odata!!! Catalin mi-a "raspuns" printr-un "refuz". Mi-a sters comentariul.

vineri, 13 martie 2009

Instantaneu in trafic

Un Mercedes elegant opreste la semafor. Este seara asa ca afisajul radioului de bord se vede foarte bine. Este setat pe Itsy-Bitsy, un post de radio ce emite in special emisiuni pentru copiii. Gindul ma face sa caut cu privirea copilul din masina. Saracul tata, ma gindesc, e obligat sa asculte acest radio de dragul copilului. Reperez pe bancheta din spate o fetita cu ochelari ce butoneaza cu ardoare avind in ambele miini doua telefoane mobile.
Ehehe, unde sint vremurile cind, iesiti de la gradinita sau scoala eram dusi de parinti la cofetaria de cartier la un Quick Cola si o prajitura?

joi, 12 martie 2009

Atletismul intre politica si afaceri

Referitor la noul biznis al sau (firma de consultanta) Sorin Ovidiu Vintu explica pe scurt pe hotnews.ro care va fi rolul sau si care va fi al fostului politician Cosmin Gusa: "domnul Gusa alearga, eu gindesc".
Inca odata se vede ce ochi de specialist are domnul Vintu. Pai Gusa are deja antrenament la alergari de cind il fugareau pro-basescienii la primul miting de dupa suspendarea Presedintelui.

marți, 10 martie 2009

Na, sa va ploua si voua in gura!

Aici

Primesc pe mail (la sectiunea funny, vedeti voi mai jos de ce... )

Portretul angajatului roman
Pleaca la serviciu in sila, se duce pentru ca trebuie sa plateasca facturile si pentru ca altfel s-ar duce firma de rapa, dar normal, nimeni nu-i recunoaste meritele. 
Nu are o ora fixa la care trebuie sa ajunga, asa ca in functie de cum se trezeste ajunge pe la 9:30 - 10, verifica mailul incepand cu folderul cu mailuri “funny”, vede ce mai e nou pe youtube, pe blog la Fulgerica, o mai freaca putin si iese la cafea. 
La cafea sunt si curvele de la HR, bagaboantele de la Vanzari care nu-s pe teren. Babele de la contabilitate isi beau cafeaua in birou la ele. Mai bine asa, oricum nu gusta glumele lui misogine, mult prea fine pentru ele. Apare si proaspata “director de marketing”. Curva dracu’ i-a supt-o lu Boss’ si uite-o acuma unde a ajuns. Si are si masina noua. 
Pleaca inapoi in birou dupa o cafea si doua tigari, se uita pe niste hartii pe care i le-a adus cineva intre timp. Nu-i urgent, le-o face dupamiaza. O suna pe Pisi s-o intrebe ce mai face, aia ii povesteste de ma-sa, ce-a patit si cutare etc. Mai trece juma de ora si cu telefonul. Isi mai face de treaba pana la Vanzari, a auzit ca e o pitzipoanca noua si se duce si el sa o vada, just checking. 
Se intoarce inapoi si vede ca l-a cautat un “pretenar” pe mesinger, mai sta si cu ala un sfert de ora la cioace si se scuza ca s-a facut 12 jumate si tre s-o taie la masa. Intreaba colegii cu care merge de obicei daca-s gata si o intinde. Ia masa la restaurantul ala de l-au renovat acum, la o statie de tramvai de sediu, merg cu masina insa, sa ajunga “mai repede”. 
Pe la 2 e inapoi. E fericit ca a facut rost de o aplicatie noua pentru iPhone-ul lui. Ar fi si cazul sa si faca ceva telefonul ala, a dat un salariu pe el. Picteaza ceva pe hartiile alea, da doua mailuri, mai baga o vrajeala pe mesinger cu proaspata directoare de marketing si se face 4, pauza de tigara. Se intalneste cu un coleg de la alt departament care ii povesteste de unu care a plecat acu 3 luni de zile de la ei, il stiu amandoi, un ratat, acu’ cica castiga 45 de miliaone in mana, si are si masina si telefon de la firma. Cat noroc au unii. Si ei se strofoaca aici sa faca evreului bani (Bossul e evreu si e tare zgarcit, muncesc ca animalele pe salarii de nimic). 
Dupa tigara se intalneste cu una de la HR, face o gluma inteligenta despre fusta ei prea scurta si o intreaba daca stie ceva de primele de pasti. Ea ii spune sa nu se afle da’ anu asta cica e groasa, nema prime ca-i criza. Mda, “pastele masii” cum ar veni, criza pe dracu, ca are evreu’ de-a bani… da’ na… nu s-a omorat nici anul trecut, a luat prima numai 5 milioane, nu i-a ajuns nici de rata la golf. 
Dupa inca doua mailuri isi da seama ca e 6 deja, da-l in gatu’ masii de servici ca nu-l platesc sa doarma acolo, o intinde acasa. Mai pe sestache, poate nu observa multa lume. 
Seara isi face calculul: salariu vine abia pe 1, daca vine si pe 1 ca luna trecuta l-a luat abia pe 4, rata la electronicele din Altex e 3 milioane, rata la golf 8, rata la casa 12. Din ce cacat mai si traieste? ii mai raman bani de tigari si de platit abonamentul, care intre noi fie vorba e cam mult, il fura astia de la Orange cu siguranta. Il ajuta si pretena-sa la rata de la casa ca doar sta la el, dar bani de rata la masina sau tigari nu poa’ sa-i ceara, de cacat. Futu-i mama ei de viata, oricat ai munci si tot nu-ti ajunge sa traiesti cat de cat. Abia asteapta sa vina weekendul sa doarma pan la amiaza sa iasa in club, sau poate da o fuga la Sinaia.

luni, 9 martie 2009

Dupa 19 ani - Diversiunea

Despre diversiunile aparute in timpul evenimentelor din Decembrie '89 se pot scrie tratate intregi.
Primul exemplu care vine tuturor in minte este chiar emisia din acea perioada a Televiziunii Romane Libere, libera de cenzura dar in acelasi timp prada zvonurilor alarmiste. Zvonuri care in final au generat victime omenesti si pagube materiale. Insa la nivelul perceptiei strazii aceste zvonuri trebuiau si materializate "pe teren", altfel insiruirea unor amenintari "teroriste" ramase fara urmari in plan faptic ar fi cazut incetul cu incetul in derizoriu.
Masacrul de la Otopeni" poate fi considerat un caz clasic de dezinformare. Caz care a sfirsit tragic intr-o baie de singe, fiind ucisi (a se citi "executati") deopotriva militari cu trei luni de armata sau civili angajati ai aeroportului.
Dar mai bine sa lasam loc marturiilor:
"Un supravieţuitor al masacrului de la Otopeni, Daniel George Mihai a declarat în faţa Curţii Supreme de Justiţie că este convins că factorii de decizie din Armată ştiau că soldaţii vor fi omorîţi: "Am convingerea că factorii de decizie ne-au trimis în cunoştinţă de cauză la Otopeni. Ne-au trimis să ne omoare !", a spus el, precizînd că în zilele de 23 şi 24 decembrie 1989 s-a tras foc continuu din aeroport. În ziua de 23 decembrie '89, pe tot parcursul drumului de la Băneasa la Otopeni, convoiul cu militari din Cîmpina a fost oprit de două patrule, care, în urma schimbărilor de parole, au dat liberă trecere spre aeroport. La cel de-al treilea baraj, convoiul a fost atacat de soldaţii MApN, care "erau convinşi că sîntem terorişti", a mai declarat Daniel George Mihai. "Am avut noroc. Nu am fost rănit. După atac am fost luat prizonier împreună cu alţi doi militari şi dus în spatele aeroportului într-o cameră, unde ne-au pus cu faţa la perete şi mîinile ridicate. S-au purtat cu noi de parcă eram cu adevărat terorişti", a mai precizat Daniel Mihai, fost comandant de grupă de la UM 0865 Cîmpina"(...)"Curtea Supremă de Justiţie a continuat audierile de martori, în faţa instanţei militare depunînd mãrturie şi Dan Vasilache, Ilie Moldovan, Dorică Juvene şi Paul Buştiuc, foşti soldaţi ai UM 0865 Cîmpina. Aceştia au afirmat în faţa instanţei că în dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989 li s-a spus că "vor merge să elibereze Aeroportul Otopeni, care a fost ocupat de trupele USLA". Martorul Vasilache a mai afirmat că mulţi dintre militarii îmbarcaţi în dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989 în cele trei autocamioane nu erau înarmaţi, deşi plecau în misiune de apărare a unui obiectiv important. Ilie Moldovan a declarat instanţei că, după ce supravieţuitorii masacrului s-au predat, li s-a interzis acestora să-i ajute pe colegii lor răniţi. Convingerea martorului este aceea că, dacă s-ar fi acordat primul ajutor unora dintre soldaţii răniţi, aceştia n-ar fi decedat." (Mediafax - Procesul lotului Otopeni)
"La Otopeni, câteva zeci de militari în termen (de la U.M.0865 Câmpina), chemaţi pentru a apăra aeroportul, au parte de un tratament destinat teroriştilor; în urma unui adevărat masacru sunt toţi împuşcaţi, răniţilor nu li se acordă ajutor medical, 14 cadavre sunt lăsate patru zile într-o magazie de mărfuri din incinta aeroportului" (Mediafax - Revolutia 1989).
"În noaptea de 22 spre 23, pe la patru dimineaţa au primit ordin să urce în camioane cu destinaţia Aeroportul Otopeni, unde li s-a spus că urmează să sosească transporturi cu ajutoare. "Am plecat în trei camioane acoperite cu prelată şi cu trei şiruri de bănci aşezate de-a lungul maşinii. Eu eram în primul. De obicei locul meu era în faţă spre cabină, dar atunci am întârziat şi m-am aşezat al doilea lângă coborâre. Pe coleg îl trăgea curentul şi aşa am stat eu primul la coborâre", spune Mălăncuş. La intrarea pe şoseaua spre aeroport au fost întâmpinaţi de un ofiţer de la Aeroport, aşa cum se înţeleseseră la plecarea de la Băneasa. "S-au schimbat parolele, totul a fost în regulă. Ne-a preluat şi când am ajuns la vreo 70 de metri de aeroport s-a auzit prima rafală puternică de armă, apoi a urmat iadul de pe lume", îşi aminteşte medieşeanul. Prima rafală i-a aruncat pe toţi pe burtă, speriaţi, claie peste grămadă. Camionul a continuat să înainteze. Au urmat rafale interminabile. "Era o execuţie, practic s-a tras în noi cu tot armamentul care se găsea pe aeroport, inclusiv cu mitraliere mari de pe TAB. Se auzea şuierul gloanţelor, se loveau de maşină, auzeam colegii urlând îngroziţi şi văitându-se că sunt loviţi. Norocul meu a fost că eram la margine şi nu ştiu cum am apucat să mă lungesc de-a lungul trapei şi am reuşit să sar. M-am ascuns după o roată. Din maşina noastră nu ştiu câţi au reuşit să sară, cert e că au murit vreo 13-14 inşi. Unii colegi au folosit armamentul, eu n-am tras niciun foc. S-a strigat apoi la o portavoce să ne ridicăm în picioare cu mâinile sus. Cei care s-au ridicat au fost ciuruiţi. Comandantul nostru de pluton şi cel de companie urlau să nu ne ridicăm, ci să mergem târâş spre o lizieră din apropiere", îşi aminteşte şi acum cu groază, Mălăncuş. Medieşeanul s-a târât şi s-a ascuns după un brăduleţ, dar când a vrut să încarce arma a fost împuşcat. "Am simţit o plesnitură la încheietura mâinii stângi. Aveam ceas pe mână şi glonţul a lovit ceasul că altfel cred că-mi zbura palma. Am simţit o căldură şi apoi mi-am pierdut cunoştinţa. Mi-am revenit şi cu chiu cu vai m-am târât spre o lizieră. Acolo m-am întâlnit cu un coleg, care mi-a aplicat un garou. Am văzut un autobuz oprit la ceva distanţă şi am luat-o la fugă spre el. Nu mai eram în bătaia armelor. În autobuz erau alţi răniţi", explică medieşeanul. (marturia lui Cosmin Malancus publicata in Viata comunitatii Medias).

Se prea poate ca spre dimineata, constientizind proportiile dezastrului, comandantii militari ai aeroportului au incercat sa stearga pe cit se poate urmele masacrului. Unele din cadavre au fost "depozitate" in magaziile aeroportului cu intentia, probabil, de a fi ingropate mai tirziu in padurile din apropriere. Altele au fost trimise claie peste gramada intr-un camion cu destinatia Institutul de Medicina Legala. Altele insa au trebuit sa sustina versiunea atacarii militarilor de catre "teroristi".
De aceea nu cred ca e intimplatoarea secventa de mai jos, surprinsa de mai multi reporteri romani sau straini prezenti atunci in Piata Dorobanti. Cit tupeu iti trebuie sa minti cu o asemenea seninatate? Ori poate aceasta era "meseria" impricinatului.

Dupa asa scena vazuta in zilele acelea, cum sa nu-i ceri revoltat din strada capul lui Ceausescu??