marți, 26 iulie 2011

Incercari de infiltrare in MApN ?

Mi-a atras atentia un pasaj din urmatorul articol

"Iar comunicatul de presă privind arestarea (generalului Vlad) se difuza tocmai în momentul în care genera­lul Vlad, cu adjuncţii săi şi cu generalul Vasile Gheorghe se deplasau la Ministerul Apărării Naţionale cu proiectele a două chestiuni urgente : clarificarea diversiunii teroriste şi reorganizarea D.S.S. ca Serviciu de Informaţii în subordinea Ministerului Apărării Naţionale. De altfel, cei din sediul central intraserăm deja în posesia noilor legitimaţii de serviciu cu antetul Ministerului Apărării Naţionale."

Se uita totusi sa se spuna cine le-a inminat aceste legitimatii...

marți, 3 mai 2011

Incep sa apara la lumina noi dovezi

Dupa o campanie de denigrare a Revolutiei Romane, prin acreditarea ideii ca aceasta a fost provocata si intretinuta de "agenturili" despre care ne povestea nea Nicu (in special turisti rusi KGB), s-a trecut la urmatoarea etapa a campaniei, respectiv la scoaterea in evidenta a tot ce e mai urit in evenimente de o asemenea amploare si anume debandata, crime si profitori.
Campania este marca a unor ziaristi de la Adevarul.
Insa, de citeva zile, in povestile unor participanti incep sa se strecoare si lucruri interesante, de fapt vagi confirmari ale unor banuieli care dainuie de 20 de ani.
Iata un fragment din povestea unui participant la Revolutie, intr-un articol din ziarul Adevarul (bineinteles sub un titlu care se incadreaza in aceesi bagatelizare):
"Ion Drăgan, zis „Aşchie", a trăit Revoluţia ca orice marinar care se respectă: cu pletele în vânt şi cu arma în mână. Unde era pericolul mai mare, acolo era şi el, înfruntând aventură după aventură. Are multe amintiri din acele zile, dar mai presus de toate este o întâmplare petrecută în dimineaţa zilei de 23 decembrie. „S-a primit un telefon că e un terorist la restaurantul «Ancora». Omul mânca o friptură şi i se vedea încărcătorul la piept. Mânca liniştit, dar se vedea. Poliţia era dezarmată, noi, revoluţionarii, asiguram ordinea. Şi m-am dus eu, am intrat în restaurant şi m-am îndreptat cu arma spre el. Ăilalţi au rămas afară, mă urmăreau prin geam să vadă ce se întâmplă", povesteşte Ion Drăgan.
„Când am văzut că nu zice nimic, m-am aşezat lângă el. I-am zis: «Sunt evenimente în ţară, fierbe lumea şi ţie ţi se vede arma la piept. Nu te supăra, pune-o pe masă măcar!».
Omul a zâmbit şi a zis că aştepta să vină unul la el, ca să se predea. Că el copilărise prin zonă şi că fusese luat de mic la Bucureşti. Mi-a povestit multe. Că o să se tragă din turla bisericii de către doi care au venit cu el. Şi într-adevăr s-a tras. El de aia venise, să facă diversiune. Omul a scos arma, am luat-o eu şi l-am lăsat să termine de mâncat, după care l-am predat la unitatea militară", mărturiseşte „Aşchie". Între revoluţionarul din Giurgiu şi misteriosul terorist de la restaurantul „Ancora" s-a legat o prietenie fulgerătoare, care a mers până la împărtăşirea unor gânduri intime. Ion Drăgan mai pare şi astăzi impresionat de întâlnirea din urmă cu 21 de ani: „Era extraordinar de atletic. Mi-a zis că fusese pregătit la Băneasa şi că scopul lui era să facă diversiune.
El fiind din zonă, plecat de mic, cum se auzea pe vremuri că negrii furau copiii ca să le ia sângele, s-a dus să-şi vadă familia. Părinţii nu l-au mai cunoscut şi atunci s-a dat el sufleteşte peste cap şi de aia s-a predat. Arma pe care o avea era specială, era micuţă şi a zis că, dacă trăgea cu ea, mă rupea de la jumate în două. Era din aia de care vedeţi voi prin filme".
"

Si pentru ca o singura marturie despre evenimentele de dupa 22 decembrie '89 nu era suficienta, se mai scapa un porumbel:
" „Pe 23 decembrie s-a tras din anumite blocuri către unitatea militară. A fost prins unul mărunţel, îmbrăcat bine, bărbierit, aranjat. Zicea că e surdo-mut, comunica în scris. N-a vrut să spună decât că e de la Bistriţa-Năsăud şi se plimbă prin ţară. L-am predat la unitatea militară", ne-a declarat Ionel Trăistaru.  Pe 24 decembrie 1989, Armata şi revoluţionarii au controlat mai multe blocuri din care se presupunea că au acţionat teroriştii. „Am ajuns la un apartament din care preconizam că s-a tras, dar nu răspundea nimeni. Am spart uşa şi am găsit pe hol un cuţit murdar de sânge. Cât am mai stat, a venit tipul care locuia. Zice: «Ce-aţi făcut, mi-aţi spart uşa?». «Da!». Şi a povestit că, în timp ce se bărbierea, a ieşit unul din sufragerie şi a aruncat cu un cuţit care l-a lovit în picior. Dar e un dubiu. Că el când a coborât să se ducă la spital, armata era jos. De ce n-a anunţat? După Revoluţie, la vreun an, s-a mutat din oraş. Mi s-a părut suspect. Dacă noi nu spărgeam uşa, el nu spunea la nimeni că a intrat unul peste el în casă", a conchis Trăistaru.".

Pacat ca nu se cunosc numele acestor persoane.....


sâmbătă, 1 ianuarie 2011